Salutare, prieteni! Eu sunt Julien Denis, am 22 de ani, sunt din Franţa și sunt licențiat în Eficiența Energetică a Construcțiilor. Mereu mi-am dorit să călătoresc. Asta a reprezentat pentru mine o modalitate sigură de a fi fericit, liber și de a mă lăsa surprins de fiecare zi.
Sătul de această societate capitalistă, am decis să îmi urmez visul și să trec granița. Chiar îmi doresc cu adevărat să fiu de ajutor și să privesc viața și din alte unghiuri. Am ales o țară nu foarte faimoasă. După o excursie cu oameni din toată Europa, am decis să particip anul acesta la un SEV, care să se muleze pe valorile mele: Educație nonformală și/sau ecologie. Oscilasem între două țări: România și Polonia. Aceste țări au particularități despre care eu nu știam mai nimic, iar acum aș fi avut ocazia să le descopăr cultura și tradițiile, ceea ce e perfect pentru mine! În final, am ales România pentru că acest proiect este atât despre copii, cât și despre un grup mare de voluntari, așadar, 10 culturi și mentalități diferite, fix așa cum îmi doresc!
Așa am ajuns în Focșani pentru a lucra la Școala Elena Doamna și pentru a ajuta copii cu diverse dizabilități. După 4 luni de stat în România, pot spune că am luat o decizie foarte bună. Copiii de la școală sunt foarte fericiți și pot învăța foarte multe lucruri prin educația nonformală pe care o realizăm împreună. Asociația ne-a primit într-un mod foarte plăcut, iar mentorii ne sunt de mare ajutor. Mi-a trebuit foarte puțin timp pentru a mă adapta la această nouă țară, dar acum mă simt ca acasă.
Adesea mă întreb „de ce am venit aici, de ce nu am rămas în Franța?” Dar de fiecare dată îmi aduc aminte de povestea pe care o știu de acasă despre pasărea colibri și care sună cam așa: Într-o zi, în pădure s-a iscat un mare foc, iar toate animalele, fiind speriate, au încercat să fugă și să-și găsească un adăpost sigur. Doar pasărea Colibri a rămas, a găsit un râu, iar cu pliscul ei mititel lua apă și se avânta către incendiu pentru a încerca să-l stingă. Animalele au văzut asta și au început a o apostrofa și a-i spune că nu e bine să intervii în procesele naturii și, în plus, nici măcar nu e cu putință să stingi un foc doar cu câteva picături de apă. Ea, micuța pasăre, a ascultat cu mare atenție și le-a răspuns așa: Aveți dreptate când spuneți că nu pot stinge focul de una singură, dar dacă ați face toți ceea ce fac și eu, atunci pădurea noastră ar fi salvată! Dragii mei, morala poveștii este: fă ceea ce crezi că trebuie făcut și fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume! Iar răspunsul este da! Sunt absolut sigur că am luat decizia cea mai bună!
