Proiectul „Share Volunteering” se află pe ultima sută de metri. Cei 4 tineri, Charlotte Causit, Nicola Grazzi, Virginia Ruiz Trujillo, Katerina Amvrazi, s-au integrat rapid și au reușit să intre în sufletul copiilor imediat, încurajându-i și sprijinindu-i în campaniile de voluntariat pe care au reușit să le implementeze împreună la nivelul orașului Mărășești. Prin acest proiect, am reușit împreună să insuflăm tinerilor din Mărășești participarea activă și implicarea în problemele cu care se confruntă zi de zi.

A fost și este în continuare o experiență de neuitat atât pentru copii, cât și pentru voluntari. Au adus împreună zâmbete pe fețele copiilor săraci, oferindu-le cadouri de sărbători, o alinare sufletească bătrânilor din căminul de bătrâni și s-au implicat în problema câinilor comunitari.

Pe final, vă transmitem câte un gând al voluntarilor din proiectul „Share Volunteering”.

Virginia Ruiz Trujillo: Deci, ceea ce face proiectul Share Volunteering atât de special? În concluzie, copiii au o voce, așa că copiii vorbesc și noi, adulții, îi ascultăm. Suntem doar facilitatori care le ușurează modul de a avea un impact asupra obiectivelor lor. Care este avantajul tuturor acestor lucruri? Că aceștia participă activ, așa că, la final, încercăm să ne întărim încrederea în sine și să îi facem să se simtă valoroși și cu suficientă capacitate de a lua decizii și de a-și exprima ideile, indiferent de vârstă. Și, bineînțeles, voluntarii nu sunt singuri; suntem susținuți de organizația noastră: Asociația Voluntariat pentru Viață, care ne face să ne simțim ca acasă – pentru că acum, suntem acasă!

Nicola Grazzi: Numele proiectului meu este „Share Volunteering”, creat de „Asociația Voluntariat Pentru Viață”. A început la 1 noiembrie 2017 și, din păcate, se va termina pe 31 mai. În cursul celor 7 luni lucrăm în toate școlile din Mărășești, încercând să îmbunătățim abilitățile personale ale copiilor, motivația lor și încrederea în sine folosind activități educaționale non-formale pe care le planificăm săptămânal. Suntem aici pentru a împărtăși cu ei momente fericite și amuzante, pentru a-i face să se simtă mai importanți, pentru a le da o speranță pentru viitorul lor și pentru a împărtăși cu ei perspectiva „Eu pot”: pentru că dacă vor, pot.

Katerina Amvrazi: Bună! Numele meu este Katerina, am 25 de ani, sunt din Grecia și am studiat educația preșcolară în Salonic. Locuiesc într-un oraș foarte mic din sud-estul României, Mărășești. Viața mea aici este foarte calmă, cu clădiri uriașe și sunete ale mașinilor. Am ales să particip la acest program de lucru voluntar în România pentru educația non-formală, pentru că atunci când lucrez cu copiii și mai ales cu copiii romi, este ceva ce-mi place foarte mult.

Charlotte Causit: Pe lângă faptul că Asociația noastră este ca o familie mică și toată lumea, în special mentorul nostru Alina, a făcut totul pentru a ne face să ne simțim ca acasă. Ne ajută foarte mult pentru că vine cu noi la școală și ne ajută să traducem instrucțiunile din engleză în română. Facem multe activități diferite cu copiii, ceea ce îmi place cel mai mult în proiectul nostru. Este cu adevărat o provocare, deoarece trebuie să creăm noi activități în fiecare săptămână. Dezvoltăm cu ei, de fapt, un proiect despre problema principală cu care se confruntă în viața de zi cu zi, cum ar fi violența, poluarea, sărăcia și câinii fără adăpost. Îi facem să se gândească la aceste probleme și la ceea ce pot face efectiv pentru a-și îmbunătăți viața în comunitate, deoarece pot să o facă!