Această experiență SEV (Serviciu European de Voluntariat) în România nu este prima mea experienţă de voluntariat; de fapt, am început cu mulți ani în urmă, în Italia, când aveam doar optsprezece ani. Mai mult decât atât, am fost și sunt încă voluntar în diferite asociații. Cred că una dintre principalele motivații care mă împing să fac voluntariat a fost exemplul mamei mele, care a devenit voluntar atunci când era tânără și care este şi acum tehnician voluntar de ambulanță. Alte motivații importante sunt legate de faptul că toate aceste tipuri de experiențe te ajută să creşti, să înveți lucruri noi, îţi deschid mintea, întâlneşti oameni noi şi interesanţi, te testezi pe tine însuţi, îţi îmbunătățeşti abilitățile personale și profesionale, te simţi util, … Toate aceste avantaje – oferind doar cateva ore din timpul tau!
În Italia, mai precis în Como, fac voluntariat pentru o asociație al cărei nume este „TAM TAM” și care este implicată în organizarea unor activități și excursii pentru persoanele cu handicap. Am început când aveam optsprezece ani și aceasta a fost prima mea experiență de voluntariat. Încă mai fac parte din această asociație și ajut la organizarea de activități sau excursii în zilele de duminică (aproximativ de două ori pe lună). Am făcut o mulțime de lucruri împreună, de exemplu: am fost la grădina zoologică, Fabrica de ciocolată din Elveția, „Miniitalia”, multe muzee, teatre … și în fiecare vară ne petrecem câteva zile la munte. De asemenea, pregătim împreună spectacole de Crăciun, facem obiecte handmade pe care le vindem, jucăm diferite jocuri, şi avem de multe ori prânzuri speciale sau petreceri aniversare.
Aproximativ 30 de persoane speciale (în vârstă de 18-45 ani) aparțin asociației noastre, ele având diferite handicapuri, deficiențe sociale și /sau cognitive, boli psihice și în plus, unele dintre ele au, de asemenea, probleme socio-economice. Suntem zece voluntari cu vârste diferite și din medii diferite, dar cooperăm bine și organizăm activități frumoase și interesante pentru băieții noștri!
Scopul nostru este de a integra aceste persoane în comunitate, pentru că ele se simt adesea singure sau discriminate, astfel încât să-i ajutăm să socializeze și să construiască noi relații, nu doar între ei, ci și cu oameni diferiți din afara familiilor lor și asociației. Îmi place foarte mult să fac parte din această asociație pentru că am întâlnit acolo oameni frumoși pe care îi iubesc și pentru că am avut ocazia să-mi îmbunătăţesc abilitățile sociale, să petrec timpul cu oameni care au nevoie să fie iubiţi și acceptaţi, respectându-le în acelaşi timp propriul ritm, distanţa şi nevoile lor. Noi toți suntem prieteni și în timpul acestor șase luni în România am rămas în contact atât cu colegii mei cât şi cu băieții, care de multe ori au întrebat despre întoarcerea mea în Italia și care mi-au scris că le e dor și acest lucru mă umple de bucurie și recunoştinţă.
O altă asociație în care activez este „AVIS”, iar sarcina mea simplă în acest caz este de a dona sânge de două ori pe an. Donatia este foarte rapidă, personalul medical este foarte bun, putem lua micul dejun după, și putem primi rezultatele testului nostru de sânge. Cred că aici avantajele sunt mai multe decât dezavantajele, de fapt, voluntarii trebuie doar să doneze o mică parte din sângele lor gratis (lucru foarte util pentru a încerca să salveze o viață) și să urmeze un stil de viață sănătos, care este bun, de asemenea, pentru ei înşişi!
De fapt, am făcut parte şi din alte asociații de voluntariat, dar din diferite cauze nu am putut sta acolo și am decis să plec. Cele două organizaţii mai importante au fost „La casa-Famiglia”, care este un apartament social care găzduiește persoane cu diferite probleme, şi „Croce Azzurra”, unde am fost tehnician de ambulanță. În prima asociație am stat doar pentru câteva luni și am ajutat să acopăr cina și tura de noapte o dată pe săptămână, dar nu am putut continua din cauza studiilor universitare. În a doua asociaţie, am stat un an de zile, timp în care am urmat studiile şi am luat examenul final pentru a putea lucra într-o ambulanță, dar nu am putut continua din cauza slujbei mele și a pregătirii mele post-universitare în departamentul de psihologie clinica a spitalului S. Anna (Como); oricum, am avut ocazia să învăț o mulțime de lucruri interesante și să lucrez pe o ambulanță pentru a salva oameni. Ambele din aceste două experiențe au fost foarte utile și m-au învățat foarte mult, ajutându-mă să-mi îmbunătăţesc abilitățile profesionale.
În cele din urmă, pot vorbi despre această ultimă experiență de voluntariat în România. Aceasta este diferită de celelalte, deoarece sunt pentru prima dată într-o țară străină și am avut ocazia să învăț o nouă limbă şi să descopăr o nouă cultură. Aici sunt implicată în diferite activităţi: fac terapie ocupațională și socială în Căminul pentru persoane vârstnice “O Nouă Şansă” Mărăşeşti şi într-o școală cu copiii cu nevoi speciale din Focşani, și de asemenea, fac unele activități cu copiii din comunitatea din Mărăşeşti, orașul unde locuiesc, cum ar fi șah sau arte și abilităţi practice. Am petrecut aici șase luni, iar în tot acest timp, am avut ocazia să învăț o mulțime de lucruri noi, să întâlnesc oameni noi, să călătoresc, să lucrez într-un context internațional, să locuiesc cu alte persoane, să-mi îmbunătăţesc engleza, să-mi testez abilitățile personale și să-mi îmbunătăţesc, de asemenea, competenţele profesionale. Toți acești factori m-au făcut mai puternică și mai conștientă de competențele mele. Deci, pot spune că o experiență ca aceasta este foarte utilă și interesantă, deoarece îţi oferă posibilitatea de a crește, de a-ţi deschide mintea, de a-ţi testa limitele și de a descoperi în profunzime o țară nouă, care sunt toate foarte importante pentru a te descoperi pe tine și a-ţi găsi propriul drum în viață!
Împreună toate aceste experiențe de voluntariat mi-au dăruit mai mult decât timpul și energia pe care le-am investit eu, pentru că toate aceste experinţe m-au ajutat să învăț o mulțime de lucruri noi, să întâlnesc oameni interesanți și să-mi îmbunătăți abilitățile personale și profesionale. Cred că toată lumea ar trebui să-şi găsească propria motivație de a fi voluntar, pentru că atunci cand ajuţi pe altcineva, de fapt, te ajuţi pe tine însuţi, iar atunci când faci pe cineva mai fericit, acesta îţi va oferi mereu mai mult decât ai investit!
Vanessa, Italia
