Îi credem nemuritori pe bunici. Pentru că răspund mereu la telefon, pentru că ne sprijină necondiționat, pentru că numai ei știu ce ne place să mâncam, pentru că se bucură și plâng cu noi și ne dau cele mai bune sfaturi. Dar mai ales pentru că ne cred supereroi. Cei mai buni. Nu e târziu să-i sunăm mai des, să trecem mai des pe la ei, să-i rugăm să ne gătească mâncarea care ne place cel mai mult și să-i lăsam să ne spună poveștile lor de viață, pe care ni le-au istorisit de atâtea ori. Și poate să-i învățăm și ceva nou, cum ar fi să folosească telefonul pentru o programare medicală, cum să acceseze presa on-line, să viziteze virtual un muzeu sau cum se utilizează noul cuptor electric cu toate funcțiile acestuia.
Vor fi atât de bucuroși, iar bucuria lor se va reflecta și în viața noastră.
