Ahoy!
Prima mea experiență ESC s-a încheiat. Un sentiment destul de ciudat. Simt că mi-a fost și mai ușor să-mi găsesc locul în România atunci în octombrie trecut decât acum acasă.
Am raspuns deja de cateva ori la intrebare: „pai despre ce era vorba?”
O întrebare incredibil de bună, dar nu pot să răspund. În ciuda coroanei, ultimele opt luni au fost atât de pline de evenimente încât inevitabil ar dura cel puțin încă opt luni pentru a răspunde.
Totuși, iată rezumatul meu.
Aproape fără preconcepții, presupuneri sau cunoștințe anterioare. M-am gândit că dacă nu mă distrez sau dacă nimic nu se potrivește cu imaginația mea, ar trebui să învăț constelațiile. Până și eu am fost un prost.
A existat o nouă limbă, noi obiceiuri, un nou loc de muncă într-un mediu complet nou, zeci de oameni noi, care se mișcau ici și colo, călătoresc, magazine fără pâine de secară, sărutări pe obraji, câini fără stăpân și cea mai bună familie extinsă internațională.
Am învățat să fiu cu mine. Înainte, poate ca un cetățean oarecum leneș, am găsit dorința de a influența lucrurile. Am învățat că, dacă vrei să faci ceva mai bun, trebuie să începi de la nivel de bază. Am învățat că, chiar dacă începi de la nivel de bază, tot nu este invizibil. Nimic nu este. Și nimeni.
Am invatat sa vorbesc romaneste. Este cumva o limbă incredibil de plină de viață. Deloc același zumzet plat. De asemenea, mi-am îmbunătățit engleza și franceza și am învățat elementele de bază ale germană. Limba este o parte atât de puternică a unei persoane încât simt că nu voi ajunge să cunosc o persoană în același mod dacă nu îi înțeleg limba. Și toate limbile au propriile lor nonverbale. Este grozav să întâlnești oameni când vorbesc limba lor maternă. Chiar dacă nu înțeleg nimic.
Am ajuns într-un loc pe care probabil nu l-aș fi găsit singur. Și m-am îndrăgostit de acel loc și de sentimentul de comunitate în care ești obișnuit să trăiești acolo. Este plin de oameni care nu ajung la cele mai înalte și cele mai aurii. Vor să facă totul mai bun pentru că știu că până și invizibilul și neînțelesul contează. Doamne, cât de mult am învățat de la ei.
Cred că oamenii au datoria să încerce să înțeleagă. Să înțelegi ceva mai mult decât unde se derulează propria ta viață.
Și nu este deloc ușor. De multe ori m-am împiedicat de unele dintre vechile mele obiceiuri. Am observat că, deși mă imaginam solidar și deschis la minte, mai aveam multe de lucrat. Înconjurat de multe și multe naționalități, mi-am întins mintea. Și chiar am descoperit ceva nou în propria mea cultură. Lucrurile pe care nu le știam fac parte din cultură.
Acum îmi anulez ultima postare în speranța că voluntariatul meu va continua cândva. Și eu stropesc și aici același praf magic, care trezește dorința de muncă voluntară, …. <– este atât de mult praf și abia aștept să vă citesc blogurile!
Obișnuiam să cred că am înțeles totul. Acum îmi dau seama că înțeleg mai multe. Înțeleg și că încă nu înțeleg absolut nimic.
Ar fi atât de multe de înțeles în lume.Mulțumesc, la revedere!!
