Hola, eu sunt Fran, am 22 de ani şi sunt din Spania. Acum aproape patru luni am decis să încep această nouă aventură la o distanţă de 3500 de km de casă, adică în Focşani (România), având drept scop trăirea unei noi experienţe şi dezvoltarea cunoştinţelor în Educaţie Socială. Dacă m-ar întreba cineva dacă îmi place ceea ce fac, nu cred că aş putea găsi cuvinte pentru a descrie, dar mă bucur din tot sufletul să văd cum copii cu nevoi speciale, cu ajutorul nostru, devin capabili să realizeze diferite sarcini şi să devină mai autonomi. Reuşim să le facem viaţa mai uşoară într-o lume plină de obstacole şi bariere şi pentru asta simt o mare satisfacţie. Da, cu siguranţă, acesta este motivul pentru care îmi iubesc profesia. În Spania am făcut voluntariat mai mult de doi ani de zile în diferite proiecte, iar toate au fost din sfera persoanelor cu dizabilităţi intelectuale. Asta m-a făcut să evoluez, să îmi lărgesc orizonturile, să simt cât de minunat este să împart momente frumoase cu aceste persoane, iar oportunitatea unui stagiu EVS mi-a oferit şansa de a face toate aceste lucruri departe de casă, departe de ţara mea. Oamenii mereu mă întreabă „De ce Romania? Eşti nebun?” Dar răspunsul e foarte simplu „De ce nu? Ai fost în România vreodată?” Când trăieşti aici, realizezi că cei nebuni sunt ei pentru că au idei preconcepute despre o ţară pe care nu sunt în stare nici măcar să o găsească pe hartă. Este adevărat că această ţară e plină de stereotipuri negative pentru că oamenii au multe prejudecăţi, dar are şi foarte mulţi oameni care te primesc cu braţele larg deschise. Mulţumită tuturor acestor experienţe, mulţumită lucrurilor pe care le învăţ despre cultură şi oameni şi pe care nu le voi uita niciodată, voi reuşi să îmi duc mai departe misiunea de a îi ajuta pe cei din jurul meu şi de a face voluntariat şi atunci când mă voi întoarce în Spania.
