Bună ziua, mă numesc Pierre, vin din Franța și sunt voluntar al proiectului #IT’SUPTOYOUTH în cadrul Asociației Voluntariat Pentru Viața, de la începutul lunii martie, 2024.
Am luat în considerare implicarea mea intr-o experiență de acest gen înainte de a începe să studiez la universitate. Nemai călatorind niciodată într-o țară străină ca adult și faptul că niciodată nu am avut ocazia să trăiesc singur, aceasta a fost o perspectivă destul de provocatoare, dar sprijinul pentru stilul de viață, atât financiar, administrativ și organizatoric m-au ajutat să iau decizia de a încerca experiența. Întrucât atât durata proiectului, cât și activitatea pe care o presunea acesta, erau ceea ce căutam, m-am înregistrat, am răspuns la niște întrebări, am promovat un interviu, am fost acceptat și apoi, la scurt timp am luat avionul către România, totul în mai puțin de 2 săptămâni.
Nu eram sigur la ce să mă aștept când am ajuns, deoarece totul era încă foarte nou pentru mine, dar sunt bucuros să spun că am fost binevenit să fac parte din mult mai mult decât un proiect de muncă, o comunitate de prieteni, cu care petrec timp și împărtășesc totul.
Organizația ne lasă mult spațiu în modul în care organizăm activitatea pentru copii și este întotdeauna o plăcere să le vedem entuziasmul atunci când jucăm un nou joc cu ei. Lucrăm în grup de la 3 la 5, de luni până vineri, și vizităm școli foarte variate, de la club privat after-school la grădiniță. Ni se oferă posibilitatea de a avea un curs de bază de limba română o dată pe săptămână, iar oamenii care ne susțin sunt foarte amabili cu noi, mereu ascultă și gata să ne dea o mână de ajutor atunci când avem nevoie.
Mărășești este un oraș mic pentru majoritatea celorlalți voluntari, dar în comparație cu locul de unde sunt eu, este destul de mare. Există o mulțime de parcuri și restaurante unde ne putem petrece timpul și de unde ne-am păstrat o mulțime de amintiri grozave. De la gară, putem merge ușor și ieftin până la Focșani, unde putem găsi tot ce ne trebuie. De asemenea, explorăm adesea țări învecinate în timpul sărbătorilor, ceea ce eu nu aș fi făcut pe cont propriu niciodata.
În concluzie, venirea mea aici ca voluntar a fost cea mai bună decizie pe care aș fi putut-o lua la acea vreme. Am făcut multe conexiuni care vor dura mult mai mult decât cele 6 luni pentru care mă dedic și am avut ocazia să cresc și să învăț mult mai mult decât aș putea vreodată să sper.
