Bună ziua, eu sunt Moe, venit tocmai din Tunisia.
Am o pasiune imaculată pentru voluntariat și educația non-formală și de aceea am decis să mă înscriu și să particip la proiectul ESC „#IT’SUPTOYOUTH”. Am ales acest proiect specific nu doar pentru că România m-a intrigat, ci și pentru că lucrul cu copiii este un lucru pe care îl ador, perfecționând învățarea lor prin diversitatea de activități non-formale este locul în care se revarsă pasiunea mea.
Venirea în România a fost foarte provocatoare și a avut o mulțime de piedici și totuși, fără ajutorul organizației și răbdarea organizației, nu aș fi fost aici, dar, după ce am ajuns în sfârșit în micul oraș cu o inimă mare numit Mărășești, am imediat am găsit o familie primitoare care aștepta să ia un alt membru sub aripile sale.
Suntem 9 voluntari internaționali și 3 voluntari locali români. Lucrăm 5 zile pe săptămână și avem un curs de limba română în zilele de vineri. Încă din prima zi, am avut un mare șoc cultural și eram foarte îngrijorat că nu mă voi integra cum trebuie cu toată lumea, dar m-am înșelat foarte tare. Toată lumea a fost amabilă și prietenoasă cu mine, indiferent de situație. Nu pot uita niciodată prima mea zi de voluntariat în școli, pentru că am pierdut autobuzul care trebuia să mă ducă la școală acolo și am fost atât de frustrat pentru că voiam să fac o impresie bună. A doua zi, după ce am reușit să ajung la școli, am fost puțin stresat, pentru că nu cunosteam nici măcar un singur cuvânt în limba română și eram îngrijorat că acest lucru îmi va afecta interacțiunea cu copiii. Și iată-mă greșind din nou, copiii au fost foarte primitori, interesați și intrigați să mă cunoască.
Lunile trec și m-am obișnuit cu aproape totul, am învățat limba română la un nivel începător cu ajutorul cumpărăturilor foarte mult și cu ajutorul mentorului meu extraordinar și al mamei noastre cu jumătate de normă, Alina, care era mereu acolo pentru noi și a avut mereu timp să ne asculte, să ne ajute și să ia măsuri. De asemenea, m-am obișnuit foarte mult cu activitățile, cum să le pregătim și să le executăm. În cele din urmă, aș dori să adaug că această experiență absolut fenomenală prin care am trecut aici nu va fi niciodată ștearsă din memoria mea, iar Mărășești va fi pentru totdeauna a doua mea casă și aș recomanda oricui se îndoiește să accepte noi experiențe și să plece atât de departe de casă pentru a urmări necunoscutul să să nu se mai îndoiască și să o facă!
A doua ta familie te va aștepta acolo așa cum m-a așteptat și pe mine! Iar eu îi datorez recunoștință aceastei organizații de un sprijin deosebit pentru ceea ce mi-a oferit pentr creștere, dezvoltarea și experiența mea.
